La presă

Mi-am peticit camera-spate acum două zile. Are nici o lună de folosinţă şi deja două petice. Cea de-a doua pană am făcut-o atunci prin pădure când am luat un ghimpe de ceva. Sincer să fiu, mă şi miram să nu păţesc vreo boacănă. Coboram - cu ambele roţi umflate ca de oraş, adică stăteau să pocnească - o vale de nu mai ştiam câte manete de frână am (numărasem vreo şapte, cu tot cu picioarele mele) şi troncăneam din toate tablele (deh, a vrut băiatu' aripi cromate, coş pe faţă, coş pe spate, geantă de - şi cu! - scule, antifurturi şi-aşa mai departe) când săream peste rădăcini de brad. Din fuga calului mă cam lăsam pe faţă, aşa că roata din spate nu prea avea greutate pe ea. Cum o-nfrânam, cum se bloca şi-mi mergea târâş. Cred că aşa am făcut pana.

Am profitat de ocazie ca să rezolv şi cealaltă cameră (avea o tăietură cam urâţică, eu sper să ţină lipitura), motiv pentru care am fost nevoit să improvizez o presă ad hoc.

Aş fi preferat să am picioarele scaunului uuun pic mai late, dar m-am descurcat şi-aşa. Pregătesc bicicleta aşadar pentru o mică excursie prin Bratislava - cred. Asta ca răsplată că-mi cară cumpărăturile de la Billa pân' acasă.