2 martie

Trezire dificilă. În chip ciudat, pare că mă îngraş, cu toate că ieri n-am mâncat mai nimic şi azi îmi ghiorăie maţele în cel mai sumbru hal. Am ratat ieri orele de înscriere la universitate (ăştia închid toate şi tot la ore neobişnuite, să nu zic ridicole: 9-12 înscrieri, ora 19:30 se-nchid toate supermarketurile, duminica nimic nicăieri decât o pizzerie cu italieni şi câteva kebabării etc.) aşa că azi intram pe uşa biroului pentru erasmusieri cam pe la 9:30. Băieţi de treabă, rezolvat toate cele şi-a trebuit să merg pe la poştă, aşa că am mâncat un sendviş cu mai multe pe drum.

Ziua a fost mai mult o fugă decât timp productiv, că pe urmă am luat metroul până-n Erdberg pentru abonament. O chestie utilă să-ţi faci abonament până pe 31 iunie, vasăzică special pentru studenţi că au un semestru întreg. € 128 pe patru luni, toate liniile-n toate direcţiile.

Întors acasă, l-am găsit pe Kristof făcând tortilla alături de spaniol, care-şi pune ţara la cale când cu peşte pané, când cu paste şi sosuri de-ale lui. Mi-au făcut poftă aşa că, deşi tocmai fusesem la Billa  (ieste, băăăăăă!!! în sfârşit!), m-am repezit înapoi cu bicicleta să-mi iau şi eu paste şi bulion. A ieşit o bunătate de-aruncai cu căciula-n câini.

Cât pe ce să-mi fac o reinstalare de Windows (salvasem şi pregătisem tot) fiind ferm convins că Windows 7-le e de vină pentru neconectare şi nu altceva. Norocul a fost că laptopul meu pare să nu fie în cârdăşie cu alte versiuni de Windows în afară de Vista sau ce am eu, aşa că nu m-a lăsat de nicio culoare să pornesc instalarea XP-ului. Am trecut pe la bosniac şi-am stat amândoi vreo două ore cu softuri dubioase până când mi-a trecut prin cap ideea să intrăm pe Google să vedem ce putem face. Am reuşit să conectăm laptopul meu la internet aşa că i-am promis o bere. Nu bea, aşa că-n schimb i-am anunţat şi pe ceilalţi din cămin ce folosesc Win7-le ce şi cum să facă.

Prima seară de internet în cameră: scris pe blog, reunire cu mama, schimbat opinii cu lumea cunoscută. Singurul motiv pentru care nu mă simt un pic departe e că-s foarte obosit. Urmează un duş şi mă culc, mâine am vreo (sanchi) trei cursuri. Vă salută şi Kristof. Şi că tot veni vorba de el, cam semănăm: amândoi obişnuiţi până acum cu propriile camere, suntem nevoiţi să împărţim locul la comun. Deocamdată merge, am putea probabi fi şi praţi pentru că ne e probabil teamă de aceleaşi lucruri şi ne încântă tot atât de multe lucruri comune. Mai vedem noi ce şi cum!