Iată-mă transplantat în Vamă. Aia Veche, cu V mare.
Am ajuns aici în urma unei neașteptate și subite alinieri de planete. Unii aștri s-au ciocnit și făcut bucăți încă dinainte să ajung. Dar cică așa se sparge ghinionul, dacă-l ai.
Pesemne mă veți putea găsi aici până-n toamnă, la final de sezon. Le-a plăcut Răduleștilor de mine și m-au angajat recepționer în Bazart Hostel. E sfârșitul celei de-a doua zi. Deocamdată am fost orice altceva, numai recepționer nu! Dar am avut de lucru numai pe placul meu: șurubăreală , montări și demontări, reparații și creații. Burghie, negrese, șurubelnițe retro și electrice, rigips și glet, biciclete și reglaje, de toate pentru toți.
A fost haotic și-s obosit, dar doar trupește. Mintea îmi rânjește odihnită. Sunt vesel, relaxat. Sunt cu sufletul pe-afară și dau tot din mine până amețesc (nu trebuie mult). Aflu - sau mi se confirmă a nu știu câta oară - cu ocazia asta că te tratez, străine sau proaspete prieten, cu tot ce am mai bun în vlagă și în gând. Atât îți cer doar, ca de obicei: să fii om cu mine și să nu mă tragi acolo unde nu vreau să vin. Ia aminte de ritmul meu și ține-i un dram de socoteală. De restul mă mai ocup și eu. :)
Evenimente? Da: curățam azi sculele de glet întărit prin curtea din spate când mă pomenesc c-un popă lângă mine. "Fii binecuvântat, părinte", îmi zice. "Ah, nu", încep eu. "A, sunteți călugăr?" mă-ntrerupe el. "Nu, dar", încerc eu să-i explic. "Dar ați la fost la mănăstire", mai plusează el. "Nu," i-o tai eu prietenește, "doar am barbă". Păi dacă și oamenii lui Dumnezeu au ajuns să mă ia drept unul de-al lor!...
Cei trei australieni veniți în mijocul sfeștaniei au fost mulțumiți de cum le-am reglat țoaclele de le-au închiriat. "Parcă te-ai născut reparând biciclete", zice Sorin. "E ceva ce nu faci?" mă-ntreabă. "Cred că prea multe", zic. Dar i-am zis apoi o vorbă pe care-o știu de la taică-meu: "Un poquito de todo". Nu? :)
