A-nceput să plouă în curtea universităţii. Am mai ţinut până acum laptopul în braţe pe lângă alţi internauţi, dar asta-i prima dată când mă-ncearcă un simţământ frate cu spiritul de echipă: cam bate vântu-ntr-o parte şi-am început să ne ştergem toţi monitoarele cu un cot, dându-ne ghionturi cu celălalt. Stăm ca potârnichile îndărătnice afară, că-i numa' bine, atâta tot că suntem invidioşi pe cioara neagră care tropăie (parcă-n ciudă!) în mijlocul curţii.
Am umblat după cărţi prin biblioteci. Deja e tabiet: întâi caut titlul pe internet, apoi Google Earth ca să văd pe unde trebuie să ajung, apoi bicicleta pân' la staţia de tren, ocheadele cu pasagerele, Atzgersdorf, Hetzendorf, Philadelphiabrücke, Matzleinsdorferplatz, jos la Südtiroler Platz, metroul până la Karsplatz, iar de-acolo depinde în funcţie de ţel. Dacă vreau la institut, traversez pasajul subteran, ies la Statsoper, iar de-acolo am o sută de metri până vis-a-vis de Albertina (sau, altfel zis, la doi paşi de curtea din dos a marelui palat Hofburg, la care mă uit pe fereastră din sala de curs când mă plictisesc. Ştraşnică privelişte!), unde am şi intrat pe domeniile etnologiei.
Dacă mă-ndrept spre universitatea mare, de la Karsplatz schimb metroul (culoarea şi numărul) şi am de traversat centrul: Museumsquartier, Volkstheater, Rathaus şi cobor la Schottentor Universität, din curtea căreia scriu acum.
Ah, m-am răcorit. Mâine am prezentare la "Specificitatea oraşelor". Să văd ce-oi face. Ajung acasă, trebuie să m-apuc să scriu.
- postare nefinalizată şi nepublicată din 20 aprilie 2010, ora 16:23; o public astăzi, 26 ianuarie 2012 şi îmi reamintesc subit bogăţia de simţăminte care mă-ncercau zilnic, simultan, în Austria. Între timp, lucrarea mea despre Constanţa, făcută pentru "Specificitatea oraşelor", a avut un succes nebun. La prezentare, când nu aveam habar de ştiinţă, mă scotea din rahat fluenţa cu care înşiram giumbuşlucurile verbale în engleză. Acum vreo lună de zile m-a rugat profesorul de la cursul respectiv să-i revizuiesc lucrarea şi să-i permit s-o publice la un simpozion. Eu sunt convins că nu a fost chiar atât de bună.
Fotografia a fost făcută în aceeaşi zi, de la fereastra camerei în care stăteam eu şi cehul Krystof. Cămin la marginea Vienei...
- postare nefinalizată şi nepublicată din 20 aprilie 2010, ora 16:23; o public astăzi, 26 ianuarie 2012 şi îmi reamintesc subit bogăţia de simţăminte care mă-ncercau zilnic, simultan, în Austria. Între timp, lucrarea mea despre Constanţa, făcută pentru "Specificitatea oraşelor", a avut un succes nebun. La prezentare, când nu aveam habar de ştiinţă, mă scotea din rahat fluenţa cu care înşiram giumbuşlucurile verbale în engleză. Acum vreo lună de zile m-a rugat profesorul de la cursul respectiv să-i revizuiesc lucrarea şi să-i permit s-o publice la un simpozion. Eu sunt convins că nu a fost chiar atât de bună.
Fotografia a fost făcută în aceeaşi zi, de la fereastra camerei în care stăteam eu şi cehul Krystof. Cămin la marginea Vienei...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu